Ştirile ministerului

Mariana Durleşteanu: „Evoluţia sistemul financiar în perioada de tranziţie şi diminuarea datoriei externe a Republicii Moldova”

Perioada de tranziţie, anii 1991-1998 reflectă trecerea de la o economie planificată la o economie de piaţă, care are ca reguli dezvoltarea afacerilor private bazate pe o concurenţă loială şi deschisă. Economia Moldovei în perioada de tranziţie a cunoscut  o recesiune acută supusă unor şocuri externe şi interne, crize financiare şi instabilităţi macroeconomice şi sociale. Această perioadă însă, a pus baza necesară creării unui nou sistem financiar durabil prin elaborarea unui nou proces bugetar, respectiv şi a unui sistem trezorerial şi lansarea unor noi politici bugetar-fiscale orientate spre dezvoltarea sectorului privat. Toţi cunoaştem, că în această perioadă, Moldova s-a împrumutat excesiv din exterior, iar aceste credite au fost orientate spre consum curent aşa ca: procurarea resurselor energetice, produse cerealiere, medicamente ş.a.

  Astfel, lipsa de experienţă în atragerea creditelor externe a adus la situaţia când în 1998, Guvernul Republicii Moldova avea o îndatorare majoră ca pondere în PIB, fiind de 82,8 %, din care 65,6 % era datoria externă în PIB, astăzi această pondere fiind de 23,9 % şi, respectiv, 17,1 %.  La fel, deservirea datoriei externe de stat în veniturile bugetului de stat în 2001 erau de circa 38,8 %, iar în prezent acest indicator fiind de 5 %. Aceste succese, au fost atinse graţie acţiunilor implementate de Moldova în aplicarea mai multor restructurări şi răscumpărări de datorii, care, ulterior, au ajutat la depăşirea acestei poveri.

  A doua etapă, aş putea să menţionez perioada 1998-2004, în acest timp Moldova fiind deja considerată ca ţară săracă cu cele mai mici venituri pe  cap de locuitor. Depăşirea crizei financiare din 1998, respectiv şi a situaţiei de pre-default din 2002 nu a fost uşoară, având ca obiectiv menţinerea stabilităţii macroeconomice şi reducerea datoriei la salarii şi pensii. Ca urmare, către anul 2001, practic, achitarea pensiilor şi plăţilor salariale au început fără întârzieri, politică implementată şi în prezent. Astfel, din 2001 datorită unei politici fiscale prudente şi transparente, acumularea veniturilor la buget a crescut esenţial. Spre exemplu, în 2000 veniturile  bugetului public naţional au fost de 5,4 mlrd. lei, iar în 2007 au atins cifra de 22,3 mlrd. lei.  Ca pondere în PIB veniturile Bugetului Public Naţional  au crescut de la 33,7%  în 2000  până la 41,7%  în anul 2007. La fel şi cheltuielile au fost majorate şi preponderent orientate spre investiţii sociale, economice şi de infrastructură.

  Nu mai puţin important, e de menţionăm, că deficitul în 2007 a fost de 0,23 % comparativ cu cel din 2000 de 2,5 % în PIB. Aceasta se datorează managementului financiar coerent.

  Politica fiscală în această perioadă a avut ca obiective principale diminuarea presiunii fiscale asupra mediului de afaceri, precum şi îmbunătăţirea administrării fiscale. Tot în această perioadă a fost introdus un nou instrument de planificare bugetară pe termen mediu, cunoscut ca Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM). CCTM este o metodă de planificare strategică, obiectivul căreia este de a îmbunătăţi modul de alocare a resurselor limitate, asigurând o legătură mai strânsă dintre programele de cheltuieli şi priorităţile de politici guvernamentale.

  La fel, s-a iniţiat Proiectul Managementul Finanţelor Publice susţinut de către Banca Mondială, DFID şi Olanda, care are ca scop îmbunătăţirea sistemului financiar prin elaborarea unei noi clasificaţii bugetare, a unui sistem de Audit Public intern şi crearea unui sistem informaţional integrat.

  Cât priveşte datoria de stat, aceasta pe parcursul anilor 2000-2007 a înregistrat o evoluţie pozitivă, diminuându-se stocul datoriei de stat externe de la 781,3 mln. dolari SUA în 2000 până la 765,8 dolari SUA în anul 2007. În anul 2008, dacă comparăm soldul datoriei de stat externe de 786,88 mln. dolari SUA la situaţia din 31 iulie 2008 cu cel de la 1 ianuarie 2008 de 765,80 mln. dolari SUA, se notează o creştere cu 21,08 mln. dolari SUA, cauzată de creşterea intrărilor de credite (în special, creditul recepţionat de la IDA în valoare de 9,83 mln. dolari SUA pentru susţinerea reducerii sărăciei), precum şi de fluctuaţia cursului dolarului faţă de alte valute străine.

  În structura datoriei de stat externe pe creditori, creditorii multilaterali (Banca Mondială, IFAD, CEB, BERD, BEI) continuă să fie principalii creditori ai Guvernului. Datoria externă faţă de creditorii multilaterali, la situaţia din 31 iulie 2008 a constituit 483,2 mln. dolari SUA (61,4 %) din stocul total de 786,88 mln. dolari SUA, iar  cea  faţă  de  creditorii bilaterali a constituit 275,8 mln. dolari SUA ( 35 %). 

  Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, structuri ale Băncii Mondiale deţin poziţia de lider, fiind cei mai mari creditori multilaterali ai Guvernului moldovean, cărora le datorăm 443,58 mln. dolari SUA (56,4 % din stocul datoriei externe). Guvernul Republicii Moldova este cointeresat în atragerea creditelor, în scop investiţional, la condiţii concesionale din partea Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare, care prevăd un termen de achitare de 40 de ani, inclusiv perioada de graţie de 10 ani şi o dobândă fixă de 0,75 %.

  Dintre creditorii bilaterali, la situaţia de 31 iulie 2008, poziţia de lider o deţine Rusia, căreia Guvernul Republicii Moldova îi datorează 134,80 mln. dolari SUA, după care urmează SUA, respectiv, 56,12 mln. USD, banca germană KfW pentru care deţinem o datorie de 24,65 mln. dolari SUA şi Japonia – 23,05 mln. dolari SUA.

  Evoluţia cheltuielilor deservirii datoriei de stat externe în perioada anilor 2001-2007 a fost şi ea în permanentă diminuare: de la 1117,9 mln. lei (86,3 mln. dolari SUA) în 2001 până la 645,3 mln. lei (53,2 mln. dolari SUA) în 2007. Pentru anul 2008, la data de 1 iulie, avem cheltuieli executate ale serviciului datoriei de stat externe în sumă totală de 305,18 mln. lei (28,51 mln. dolari SUA).

  La moment, Republica Moldova reuşeşte să achite complet şi în termen plăţile privind deservirea datoriei de stat externe, neexistînd datorie cu termen expirat.Raportată la Produsul Intern Brut şi luând în consideraţie cheltuielile pentru plata deservirii datoriei de stat externe în total cheltuieli bugetare, datoria externă este sustenibilă şi nu prezintă un înalt nivel de îndatorare.