Politica Europeana de Vecinatate (PEV) reprezinta o noua abordare în cadrul relatiilor dintre Uniunea Europeana si vecinii sai, abordare ce o depaseste pe cea traditionala bazata pe cooperare. Aceasta politica constituie un cadru de consolidare a relatiilor de vecinatate si vizeaza intensificarea cooperarii cu statele vecine UE largite în vederea crearii unei zone de prosperitate si buna vecinatate, a unui „cerc de prieteni" la frontierele Uniunii.
Obiectivele Politicii Europene de Vecinatate:
Obiectivul principal al PEV este împartirea beneficiilor aduse de extinderea UE din 2004 cu tarile sale vecine. Un alt obiectiv este cel stabilit prin Strategia Europeana de Securitate din 2003, si anume cresterea securitatii în vecinatatea Uniunii extinse.
Politica Europeana de Vecinatate nu ofera statelor vizate (statele din estul Europei si statele mediteraneene, si din iunie 2004 si statele sud-caucaziene) perspectiva aderarii la UE, ci permite o relatie privilegiata cu vecinii si o mai buna focalizare a eforturilor în domenii de importanta vitala pentru apropierea statelor vizate de standardele europene.
Printre beneficiile oferite de PEV se numara cele ce tin de dezvoltarea economica si sociala precum si obtinerea posibilitatii de acces pe piata interna si integrarea în cadrul altor alte politici europene:
· Educatia, pregatirea profesionala si tineretul;
· Cercetarea;
· Probleme de mediu;
· Cultura;
· Politica audio-vizualului;
Geneza:
Necesitatea unei Politici Europene de Vecinatate (PEV) se face acut simtita în 2003, cînd apare problema crearii a noi bariere în Europa dupa extinderea Uniunii Europene. În martie 2003, Comisia Europeana în Comunicarea sa asupra Europei Extinse traseaza principiile politicii de vecinatate a UE si pune accentul pe importanta acordata de catre Uniunii relatiilor cu vecinii sai. Conform acestei Comunicari, ajutorul financiar furnizat pîna acum statelor vecine, îndeosebi prin programele TACIS si MEDA, va fi suplimentat în viitor prin crearea unui nou instrument financiar, Instrumentul European pentru Vecinatate si Colaborare care va sustinea implementarea politicii de vecinatate.
În octombrie 2003, Consiliul European a salutat initiativa si a invitat Comisia si Consiliul de Ministri sa o continue. Pe 12 mai 2004 Comisia Europeana prezinta Comunicarea „Politica Europeana de Vecinatate. Strategia si Rapoartele pe Tara” care stabileste pasii concreti de implementare a politicii de vecinatate si modul de extindere a beneficiilor largirii UE asupra noilor sai vecini.
Atingerea acestor scopuri urma sa se faca prin definirea împreuna cu tarile vecine vizate a unui set de prioritati ce vor fi notate în Planuri de Actiune, care reprezinta documentul politic-cheie în dezvoltarea relatiilor dintre UE si vecinii sai.
Planurile de Actiune urmau sa aiba la baza angajamentul pentru valorile comune: respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile minoritatilor; suprematia legii; o buna guvernare; promovarea unei bune relatii cu vecinii; respectarea principiilor economiei de piata si a dezvoltarii durabile. Un alt obiectiv al Planurilor de Actiune a fost declarata apropierea în politica externa a partenerilor. Evolutia relatiilor dintre UE si statele vecine cu care Uniunea Europeana va semna Planurile de Actiune va depinde totalmente de modul în care statul vecin va împartasi efectiv valorile comune citate mai sus.
În Planurile de Actiuni urma sa fie definit un set de prioritati, a caror atingerea se va solda cu o apropiere de UE. Aceste prioritati acopera mai multe domenii:
– dialogul politic – include probleme cum ar fi: lupta împotriva terorismului si a proliferarii armelor de distrugere în masa, rezolvarea conflictelor regionale;
– politica economica si sociala - se va promova participarea într-un numar de programe UE, precum si îmbunatatirea interconexiunii si a legaturilor fizice cu UE (transport, energie etc.);
– comert - se prevede o deschidere mai mare a pietei, în concordanta cu principiile OMC si standardele UE;
– justitie si afaceri interne - o mai apropiata cooperare în domenii precum: managementul frontierelor, migratia, lupta împotriva terorismului, traficul cu fiinte umane, droguri si arme, crima organizata, spalarea banilor precum si criminalitatea economico-financiara.
Planurile de Actiuni vor fi diferentiate, astfel încât sa reflecte stadiul existent al relatiilor UE cu fiecare tara în discutie. Trasarea Planului de Actiuni pentru fiecare stat-vecin va depinde de necesitatile si capacitatile acestuia, în consideratie fiind luate interesele ambelor parti. De asemenea se va tine cont si de urmatoarele circumstante:
· Pozitia geografica;
· Situatia economica;
· Nivelul de dezvoltare a relatiilor UE – statul vizat;
· Reformele în derulare.
Planurile de Actiune vor avea ca marja definita de timp o perioada de 3-5 ani. Exista posibilitatea ca odata cu îndeplinirea prioritatilor stabilite de Planurile de Actiune, actuala generatie de acorduri bilaterale sa fie înlocuite cu o forma noua de parteneriat privilegiat, reprezentata de „Acordurile Europene de Vecinatate”.
Statele incluse în Politica de Vecinatate Europeana:
În Est: Moldova, Ucraina, Belarus
Uniunea Europeana si Rusia au stabilit sa dezvolte în continuare parteneriatul strategic, deja existent, prin crearea celor patru spatii comune, conform deciziilor adoptate la summitul de la St. Petersburg Rusia din luna mai 2003.
În Caucazul de Sud: Georgia, Armenia, si Azerbaidjan
În Zona Mediterana: Maroc, Algeria, Tunisia, Liban, Libia, Egipt, Israel, Iordania, Siria, Autoritatea Palestiniana.